INTRODUCERE

Sectorul agriculturii și al cultivării a fost întotdeauna în avangarda tehnologiilor emergente, adoptând schimbările și, în multe cazuri, deschizând calea pentru alte industrii să urmeze exemplul său.

Revoluția Industrială și apariția mașinilor menite să reducă efortul muncii manuale intense au avut un impact semnificativ asupra agriculturii, permițând desfășurarea activităților la o viteză mult mai mare comparativ cu metodele anterioare. Introducerea îngrășămintelor la scară comercială a sprijinit și mai mult necesitatea creșterii producției alimentare pentru a susține populația mondială în continuă expansiune. Mai recent, inovațiile în domeniul utilajelor automatizate, al dronelor și al iluminatului artificial au contribuit la îmbunătățirea eficienței și a controlului calității.

Însă, având în vedere că unele organizații globale estimează că populația mondială va crește până la aproximativ 9,7 miliarde de oameni până în 2050 (o creștere de peste 1,7 miliarde față de 2023), în contextul unei crize a costului vieții și al problemelor din lanțul de aprovizionare, necesitatea de a produce mai multă hrană nu a fost niciodată mai mare.

Conceptul de agricultură verticală nu este unul nou, fiind propus pentru prima dată în 1999 de Dickson Despommier, profesor de Sănătate Publică și Mediu la Universitatea Columbia. Împreună cu studenții săi, acesta a elaborat un proiect pentru o fermă într-un zgârie-nori, despre care susținea că ar putea hrăni aproximativ 50.000 de persoane.

După mai bine de două decenii, acest proiect nu a fost încă realizat, însă ideea a prins rădăcini, iar conceptul de agricultură verticală a devenit o preocupare importantă pentru mulți inovatori, fermieri și specialiști în agricultură.

Unul dintre beneficiile agriculturii verticale este randamentul crescut al culturilor, obținut pe o suprafață de teren semnificativ mai mică, ceea ce, simplu spus, înseamnă că poți cultiva mai mult, folosind mai puține resurse.

Acest aspect aduce și beneficii pentru mediu, deoarece utilizarea unei suprafețe mai mici de teren necesită mai puține resurse pentru cultivarea culturilor, reduce utilizarea utilajelor agricole și minimizează perturbările asupra solului, plantelor și animalelor care trăiesc în acea zonă.

În plus, datorită cultivării plantelor în interior, acestea sunt mult mai puțin afectate de condițiile meteorologice, ceea ce permite obținerea unui randament mai mare și a unei calități mai constante a recoltelor.

Acest aspect, în sine, permite plantarea, îngrijirea și recoltarea culturilor pe tot parcursul anului, 365 de zile, datorită mediului controlat și lipsei dependenței de anotimpuri și condițiile meteorologice.

Un proiect pilot de agricultură verticală desfășurat în Scoția a reușit să crească puieți de copaci de șase ori mai rapid decât în condițiile unui mediu exterior tradițional.

În ciuda beneficiilor sale, agricultura verticală a avut un început mai lent. Conform Financial Times, până în 2020 existau doar aproximativ 74 de acri de teren agricol vertical operațional la nivel global.

Statele Unite conduc în prezent acest domeniu, având peste 2.000 de ferme verticale, în timp ce Asia își intensifică utilizarea acestei practici, cu peste 200 de ferme doar în Japonia.

În Europa, interesul pentru agricultura verticală este în creștere. Unele dintre companiile de top care investesc în acest domeniu sunt situate în Germania, Țările de Jos și Scandinavia. Un proiect din Danemarca își propune să construiască o fermă capabilă să producă peste 1.000 de tone de legume anual.

Pe toate planurile, agricultura verticală reprezintă o industrie în plină expansiune, cu perspective de creștere semnificative. Piața este estimată la 5,1 miliarde USD în 2023 și se preconizează că va atinge 15,3 miliarde USD până în 2028, ceea ce reprezintă o creștere de 10,2 miliarde USD în doar cinci ani.

Cu toate acestea, agricultura verticală nu este lipsită de riscuri și provocări specifice.

În primul rând, agricultura verticală necesită o investiție inițială semnificativă. Lansarea unei astfel de ferme este departe de a fi ieftină, o estimare indicând că punerea în funcțiune a unei ferme de 60 de hectare ar putea costa peste 100 de milioane de dolari. 

O altă provocare majoră o reprezintă costurile ridicate ale energiei, care, așa cum știm, au crescut considerabil în ultima perioadă. Acest factor poate încetini scalabilitatea agriculturii verticale și poate afecta profitabilitatea. Ca urmare, mai multe companii globale de renume au luat măsuri pentru a reduce operațiunile sau pentru a le reloca în zone cu costuri mai mici pentru apă și energie. 

Strâns legat de acest aspect este factorul de mediu. Agricultura verticală depinde în mare măsură de iluminatul artificial, ceea ce duce la un consum de energie mai ridicat comparativ cu serele tradiționale.

Multe companii și-au îndreptat atenția către iluminatul LED pentru a reduce consumul de energie, ceea ce duce la scăderea costurilor operaționale și la reducerea emisiilor de carbon. 

Investiția în sisteme de iluminat LED poate fi, în general, de 2 până la 4 ori mai mare decât în lămpile cu vapori de sodiu la înaltă presiune. Totuși, rentabilitatea investiției în iluminatul pe bază de LED poate fi atinsă în doar 12-24 de luni, ceea ce le face o soluție mai eficientă din punct de vedere al costurilor pe termen lung. 

Cum poate ajuta RS?

Pe lângă o gamă variată de sisteme de iluminat LED, ideale pentru agricultura verticală, RS poate sprijini afacerea dumneavoastră prin soluții de gestionare a energiei. Lucrăm împreună cu clienții noștri pentru a analiza și optimiza consumul de energie, identificând zonele cu cel mai mare impact asupra costurilor. Iluminatul ar putea fi doar vârful icebergului (salată) – ați prins jocul de cuvinte?

Dacă doriți să aflați mai multe despre cum vă putem ajuta, contactați managerul de cont local sau echipa noastră de vânzări și solicitați o discuție despre „Energy Management” și celelalte soluții cu valoare adăugată pe care le oferim.